Timișoara

Obiective turistice si galerie foto

Bastionul Maria Theresia

  • situat pe strada Hector, municipiul Timișoara;
  • construit între anii 1730 - 1735;
  • din punct de vedere arhitectural aparține stilului baroc;
  • este cea mai mare bucată de zid rămas din vechea Cetate a Timișoarei;
  • construit cu scopul de a apăra cetatea, azi este folosit ca pasaj de trecere, găzduiește spații comerciale, restaurante, o librărie și două expoziții permanente ale Muzeului Banatului - cea de Tehnologia Informației și Comunicațiilor și "Vioara - o pasiune de o viață", precum si Secția de Etnografie a "Muzeului Satului";
  • fragmente din zidurile fostei cetăți se mai pot vedea în Parcul Botanic și pe Calea Al. Ioan Cuza;
  • este un monument istoric de interes național.

Cetatea Timișoara

  • situată pe teritoriul actualului municipiu Timișoara;
  • menționată documentar pentru prima data în secolul XII;
  • trece prin două etape - prima este cea a domniei Huniazilor și cea de-a doua a ocupației otomane;
  • în timpul domniei Huniazilor, cetatea avea un aspect masiv, simplu, era întărită cu turnuri, bastioane și ziduri groase; era dotată cu patru porți: Poarta Ardeleană, Poarta Lipovei, Poarta Turnului de apă și Poarta Aradului;
  • în timpul ocupației otomane era împărtită în trei sectoare: cetatea, orașul și suburbiile; suburbiile erau divizate la rândul lor în "Orașul rascian" (al sârbilor, habsburgilor) și "Insula", iar în centru era amplasat castelul care găzduia guvernatorul turc (caimacamul);
  • castelul era aparat de turnul de apă, dotat cu patru turnuri de apărare unite de cetate printr-un zid; turnul de apă era un important obiectiv strategic, turcii cucerindu-l în prima fază a atacului asupra cetății;
  • orașul era apărat de un sanț alimentat cu apa Timișului, un zid cu palisade înalte, din impletitură de nuiele cu lut, după care urmau alte șanțuri de apărare alimentate cu apă;
  • în timpul dominației otomane intrarea în cetate se făcea pe 5 porți: Poarta Azab în sud și est, Poarta Cocoșului, Poarta Apei și Poarta Parti;
  • cea de a doua etapă de construcție s-a desfășurat între anii 1723 - 1765, după ce orașul a fost cucerit de către armata austriacă;
  • în perioada menționată, cetatea a fost întărită de un rând de fortificații Vauban, având 9 bastioane și 3 porți; bastioanele erau denumite după cum urmează: Bastionul Carol, Francisc, Theresia, Iosef, Hamilton, Castelul, Mercy, Elisabeth și Eugeniu și portile: Viena, Petrovaradin și Transilvania;
  • în prezent, mai poate fi văzut Bastionul Theresia.

Casa cu ax

  • situată în piața Ionel C. Bratianu, nr.1 , municipiul Timișoara;
  • nu se cunosc foarte multe date despre arhitectura casei, ea fiind renumită pentru axul de fier fixat la unghiul de întâlnire al zidurilor;
  • axul are 2,5 m lungime și este asemănător cu osia unui car;
  • în anul 1950, putea fi văzuta o tăbliță ce avea inscripționat textul "Casa cu axa de fier din secolul al XVIII-lea"; legendele urbane spun că caxul ar fi osia de la trăsura cu care Prințul Eugeniu de Savoya a intrat în cetate pentru prima dată după capitularea turcilor, la 18 octombrie 1716.

Palatul Dicasterial

  • situat în Piața Țepes Vodă, nr. 2, municipiul Timișoara;
  • construit între anii 1855 - 1860;
  • din punct de vedere arhitectural aparține stilului eclectic;
  • avea rol administrativ și în prezent adăpostește Tribunalul Timișoara;
  • construcția este impunătoare datorită volumului și liniilor sobre ale fațadei;
  • fațada este inspirata din stilul renașterii italiene timpurii;
  • este structurat pe patru etaje, totalizând un număr de 273 de camere destinate birourilor;
  • construcția este ridicată în jurul a trei curți interioare și are șase porți;
  • denumirea de "Dicasterial" provine de la grecescul "dikasterion", care denumea în antichitate curtea cu juri;
  • de-a lungul timpului a circulat zvonul cum că - Palatul Dicasterial are atâtea ferestre câte zile sunt într-un an.

Casa contelui Mercy

  • situată pe strada Proclamația de la Timișoara, municipiul Timișoara;
  • construcția datează din secolul al XVIII - lea;
  • din punct de vedere arhitectural aparține neoclasicismului;
  • a servit drept resedința a primului guvernator al Banatului, contele Florimund Mercy, resedința a episcopului catolic, iar mai târziu ca tribunal;
  • a fost refăcută în anul 1800;
  • prezintă o interesantă intrare, flancată de două coloane de inspirație clasică ce au un deosebit efect decorativ asupra fațadei sobre;
  • este un monument istoric de interes național.

Palatul Dejan

  • situat pe strada Proclamația de la Timișoara, municipiul Timișoara;
  • construit în anul 1735 de către consilierul Deschan ;
  • din punct de vedere arhitectural aparține stilului neolcasicist;
  • clădirea are o structură formată din parter și etaj;
  • la începutul secolului al XIX - lea fațada principală a corpului sudic a fost refăcută, adăugându-i-se un atic înalt și coloane cu capitel corintic, ce indică o formă timpurie a neoclasicismului timișorean;
  • laturile clădirii formează o curte interioara și impresionează prin culoarele masive cu arcade;
  • în această curte a funcționat primul bazar din oraș;
  • a fost declarat monument istoric de interes național.

Copacul Breslelor

  • situat pe strada Proclamația de la Timișoara, vis-a-vis de magazinul Bega, municipiul Timișoara;
  • amplasat într-o alveolare adâncită ogival, la colțul așa zisei "Casa la Copacul de fier";
  • este un trunchi de lemn învelit la exterior cu tablă moale de fier și împodobit cu numeroase cuie și ținte de fier și aramă; cuiele au floare de formă emisferică sau rotundă, iar țintele sunt împodobite cu litere ce reprezintă inițialele unor calafe;
  • pe ramura din partea stângă a trunchiului este amplasată o țintă cu cap mare, rotund, pe care e incizat "P. Welochi" și o țintă cu floare romboidală pe care sunt gravate inițialele A.S;
  • pe ramul drept superior este fixată o țintă cu capul rotund terminat într-un apendice ascuțit pe care e dăltuită o liră; pe alte ținte sunt gravate inițialele: J.M., SR, LP, NS, WS si FR;
  • centura de fixare a trunchiului e realizată din fier forjat și decorată cu douș șiruri de linii incizate, mărginite de semicercuri poansonate;
  • în anul 1990, copacul a fost dus la Muzeul Banatului pentru a fi restaurat, iar în locul său a fost amplasată o copie fără inscripții;
  • un astfel de copac mai există la Arad, iar în Europa, în orașele Gyor, Budapesta, Pecs, Szekesfehervar din Ungaria, la Bratislava, în timp ce prototipul acestui simbol al breslelor se află la Viena, pe Kartner Strasse.

Domul Romano-Catolic

  • situat in Piata Uinrii, nr. 12, municipiul Timisoara;
  • este Catedrala Episcopiei Romano-Catolice din Timisoara si a fost construita intre anii 1736 - 1774;
  • poarta hramul "Sfantul Gheorghe";
  • planurile lacasului au fost realizate de arhitectul Joseph Emanuel Fischer von Erlach;
  • din punct de vedre arhitectural aprtine stilului baroc;
  • este construit din caramizi si are decoratii din piatra si stuc, iar interiorul este somptuos, remarcandu-se cele 9 altare decorate in stil baroc si roccoco; altarele au fost sculptate de catre Johan Muller;
  • interiorul adaposteste o frumoasa orga in stuil Ludovic al XVI - lea, copie a celebrei orgi din biserica Sfantul Suplice din Paris; elemente deosebite se pot observa si la usile de stejar decorate cu grilaje din nichel pur.;
  • la decorul de interior au participat numerosi artisti celebrii, printre care: Michael Angelo Unterberger (pictor si director al Academiei artelor frumoase din Viena) - pictarea altarului principal (1754), sculptorul vienez Johann Joseph Rossler - statuile Sfantului Carol Boromeus, a Sfintei Theresia si a perechii de heruvimi care domina ornamentatia din partea centrala a altarului, precum si Johann Schopf (1772) - decorarea altarelor laterale;
  • in acest lacas se tin liturghii in limbile maghiara, germana si romana, dar si numeroase concerte;
  • este considerat cea mai importanta constructie baroca a Timisoarei si una dintre cele mai valoroase existente in zona banatului.

Memorialul Revolutiei din Decembrie 1989

  • situat pe str. Oituz nr. 2B din localitatea Timisoara;
  • reprezinta cel mai important punct de depozitare si prezentare a informatiilor referitoare la Revolutia din Decembrie 1989 din intreaga tara;
  • in acest spatiu, Asociatia "Memorialul Revolutiei 16-22 Decembrie 1989" colecteaza informatii scrise, audio si video despre evenimentele de atunci, o parte dintre materiale fiind expuse spre vizitare;
  • expozitiile acopera desfasurarea Revolutiei de la Timisoara, ce a dus in final la rasturnarea regimului comunist, dar si aspecte ale vietii din timpul dicataturii lui Nicolae Ceausescu (in subsolul cladirii se afla o colectie de pancarte, lozinci mobilizatoare si imagini din "Epoca de Aur"; se pune accent pe cultul personalitatii practicat in acele vremuri);
  • se pot viziona filme ce prezinta drama acelor zile din decembrie 1989;
  • cladirea care gazduieste muzeul aparea deja pe planul de la 1758 al orasului, iar in secolul al XIX-lea a fost reconstruita in stil neobaroc; in perioada interbelica, a functionat aici Cafe Spieluhr, loc preferat de intalnire al artistilor timisoreni si al intelectualitatii in general;
  • program de vizitare: luni - joi, intre 08-16.00; vineri, intre 08-13.00; sambata, intre 09-14.00; la cerere, muzeul poate fi vizitat si in afara orelor mentionate mai sus.

Palatul Baroc

  • situat in Piata Unirii, din municipiul Timisoara;
  • reprezinta unul dintre cele mai importante si mai frumoase monumente ale orasului;
  • din punct de vedere arhitectural, apartinea stilului baroc;
  • in 1751 s-a luat decizia construirii resedintei Guvernatorului Civil pe acest amplasament;
  • in anul 1752 era cunoscut sub numele de Casa Camerala Veche, iar in 1954 a fost transformat in resedinta pentru presedintele administratiei civile, contele de Vilana Perlas; cladirea era cunoscuta sub denumirea de "Palatul Presedintelui";
  • constructia a fost inspirata, in mare masura, de Palatul Kinsky din Viena;
  • la inceputul secolului al XIX-lea, arhitectul Jacques Klein transforma aspectul cladirii, eliminand elementele de decoratie baroca, mai ales la nivelul fatadelor; isi pastreaza, aproape in totalitate, forma de dupa aceasta transformare;
  • in prezent, ofera un spatiu ideal pentru desfasurarea activitatii Muzeului de Arta, atat din punct de vedere al amplasarii, cat si datorita structurii constructiei.

Muzeul de artă din Timișoară

  • situat în Piața Unirii, nr. 1, municipiul Timișoara;
  • începuturile sale se leagă de "Muzeul Banatului", deoarece a fost secție a acestuia;
  • nucleul muzeal s-a constituit prin donația făcută între anii 1888 - 1895, de către Ormos Zsigmond, personalitate marcantă a vieții culturale timișorene, unul dintre fondatorii muzeului; donația cuprindea pictura italiană, flamandă, olandeză, germană, austriacă, maghiară și lucrări de pictura românească;
  • contribuția lui Ormos Zsigmond în viața muzeală timișoreana a fost extrem de importantă - în anul 1874 a editat catalogul colecției sale de artă, reeditându-l și completându-l în anul 1888, a realizat importante studii de artă, arheologie și istorie;
  • de-a lungul timpului, patrimoniul a fost completat prin diverse donații și achiziții; a fost cercetată opera artiștilor din Banat, achiziționându-se cele mai valoroase piese și s-au pus bazele colecției de artă veche românească;
  • lăudabile sunt eforturile lui Ioachim Miloia, care a făcut demersurile necesare pentru obținerea unui spațiu adecvat pentru funcționarea muzeului;
  • din anul 1947 muzeul a functionat în Castelul Huniazilor, iar colecțiile au fost reorganizate cu ajutorul profesorului Marius Moga;
  • pe parcurs și-a desfășurat activitatea în Clădirea Bastionului, în Centrul Cultural Francez și din 1987 în locația actuală;
  • la 1 ianuarie 2006 a devenit instituție de sine stătătoare și deține colecțiile: Aria Bănățeana Veche, Grafică Europeană, Pictura Bănățeană secolul al XIX - lea, Arta Decorativă, Arta Interbelică Bănățeană, Arta Contemporană, Arta Europeană și Colecția Baba.

Monumentul Sfânta Treime

  • situat în Piața Unirii din municipiul Timișoara;
  • piatra de fundație a monumentului a fost pusă la 21 noiembrie 1740, iar monumentul a fost montat în Piața Principală, actuală Piața Unirii, între anii 1755 - 1758 (inițial era amplasat în altă locație);
  • a fost realizat în ateliere vieneze în stilul baroc și adus la Timișoara pe calea apei, pe Dunăre, Tisa și pe canalul Bega;
  • celebra încetarea epidemiei de ciumă din Banat, în urma căreia o șesime din locuitorii orașului au pierit, motiv pentru care a fost numită și "Coloana Ciumei";
  • ansamblul este realizat din gresie și este compus dintr-o coloană cu grup statuar și un postament cu basoreliefuri;
  • în partea superioară a coloanei este amplasată Sfânta Treime - Tatăl și Fiul țin coroana cerească deasupra capului Sfintei Fecioare Maria, îngenunchiată la picioarele lor;
  • la baza statuii sunt amplasate reprezentări de dimensiuni mai mici, înfățisându-i pe Sfântul Ioan Neponuk, Sfânta Rozalia, Regele David și Sfânta Barbara;
  • soclul triunghiular e străjuit de stătuile Sfinților Rochus, Sebastian și Carol Boromeus, iar basoreliefurile de pe cele trei laturi înfățișează trei calamități - războiul, foametea și ciuma, care au lovit Banatul secolului XVIII

Catedrala Ortodoxă Sârbă

  • situată pe strada Emanoil Ungureanu, nr. 14, în Piața Unirii din Timișoara;
  • este ridicată pe locul unei biserici mai vechi ce a ars în incendiul din 1728;
  • această nouă biserică a fost construită între anii 1744 - 1748;
  • din punct de vedere arhitectural aparține stilului baroc;
  • a fost construită cu ajutorul donatiilor primite de la credincioși;
  • în prima fază, edificiul nu avea turnuri, acestea fiind adaugate la renovarea din anul 1791; cele două turnuri sunt dotate cu 5 clopote;
  • interiorul a fost pictat de către artistul Constantin Daniel, iar iconostasul a fost realizat de către sculptorul sârb Mihailo Janic;
  • la începutul existenței sale, edificiul a fost folosit atât de către credincioșii ortodocsi de etnie română, cât și de cei de etnie sârbă, însă mai târziu cele două Biserici s-au separat, iar aceasta a revenit comunității sârbe;
  • în anul 1964 a fost declarată monument istoric.

Casa La elefant

  • situată în piața Unirii, nr. 3, municipiul Timișoara;
  • a fost datată în anul 1785, an în care îl avea proprietar pe maistrul sticlar Mathias Simon;
  • din punct de vedere arhitectural se încadrează în stilul eclectic, istoricist, cu elemente ce aparțin barocului;
  • de remarcat sunt pilaștrii pe două niveluri ce decorează fațada la etajele doi și trei;
  • poarta și portalul de intrare sunt decorate și construite în stilul baroc;
  • în anul1828, era în proprietatea Elisabethei Dadany (Gadanyi), din prima jumătate a secolului al XIX-lea a adăpostit renumita ospătărie și hanul "La Elefant", iar in perioada comunistă adăpostea trustul de construcții din Timișoara;
  • între anii 1980 - 1981 a fost modificată după planurile arhitectului Șerban Sturza, atribuindu-i-se fațada în stil eclectic, istoricist;
  • a fost declarată monument istoric de interes național.

Turnul de apă din Timișoara

  • situat pe strada Lorena, colț cu strada Samuel Clain Micu, municipiul Timișoara;
  • ridicat între anii 1912 - 1914;
  • a apărut ca o necesitatea la construirea stației de epurare;
  • construit după planurile arhitectului Szekely Laszlo;
  • din punct de vedere arhitectural se încadreaza în geometrism, fiind lipsit de elemente decorative;
  • este format prin îmbinarea unor cilindrii și tamburi, dând construcției forma unui cilindru cu extremitatea superioară mai bombată și terminată într-un vârf ascuțit;
  • partea inferioară se prezintă sub forma unui cilindru încadrat de nervuri verticale, drepte, între care urcă un șir de ferestre în spirală, luminând scara interioară de acces;
  • arhitectul a reușit să imprime construcției dinamism, prin formă, dar și rigiditate, prin dimensiunile colosale.

Primăria Veche

  • situată în piața Libertătii, nr. 1, municipiul Timișoara;
  • construita între anii 1731 - 1734 și în 1738;
  • poate fi considerată, din prisma funcției, amplasării și arhitecturii, una din cele mai însemnate construcții ale scolului al XVIII - lea timișean;
  • ridicată pe locul unei vechi băi turcești (1716);
  • fațada a fost refăcută în stil renascentist, în anul 1782;
  • pe frontispiciu era amplasată emblema și sigiliul orașului; la renovarea din 1782 emblema este înlocuită, Timișoara devenind oraș liber regesc;
  • alte renovări au avut loc în anii 1849 și 1935;
  • în final clădirea a luat forma - parter înalt și două etaje;
  • poarta are dimensiuni monumentale și deasupra ei a fost amplasat un balcon și patru ferestre arcuite ce se desfășoară pe cele două etaje;
  • suprafața clădirii este segmentată de numeroase casete delimitate de pilaștrii, fiecare casetă conținând două ferestre dispuse pe vertical;
  • în prezent, aici își desfășoară activitatea direcția Agricolă Timiș și Facultatea de muzică; a fost declarată monument istoric de interes național.

Vestigiile arheologice din Piața Libertății

  • descoperirile au fost făcute în zona Piața Libertății, municipiul Timișoara;
  • vestigiile au fost scoase la iveală în anul 2006, o dată cu lucrările de modernizare a sistemului de canalizare din Timișoara;
  • coordonatorul cercetărilor a fost profesorul Florin Drasovean;
  • au fost descoperite mormintele mânăstirii "Popilor negri", datate în secolul al XVIII - lea;
  • sub liniile de tramvai, s-a descoperit un tezaur format din 300 de monede de argint, datând din secolul al XV - lea, începutul secolului al XVI - lea; descoperirea subliniază orientarea preponderent central-europeană a schimburilor comerciale care au avut loc în cetatea Timișoara;
  • alte descoperiri sunt: două schelete datând din secolul al XVIII-lea, obiecte din perioada medievala și două ghete de piele conservate extrem de bine;
  • o parte din vestigiile descoperite, ziduri de cetate, au fost distruse de lamele buldozerelor.

Poze din Timișoara - Ești la un click distanță!

Album foto